Puisorii de gaina!

  • *următorul text nu este altceva decat o fabulă-modernă!

Într-o zi, mai pe la amiază, se întâlniră în ogradă sub un măr bătrân, 4 puișori de găină! Unul Golaș, altul Pistrit, încă unul Moțat și o Puicuță, roșiatică, ce abia schimba puful cu penele!

Puși, nevoie mare, pe taclale, Moțatul și Pistritul începură a se contrazice și a se duela în vorbe, care mai de care mai grele!

-Pistritule, bag seamă că ți-au crescut pintenii!

-apăi de, băi Moțatule, doar nu’s copil ca tine să am încă puf la cioc! -Sunt și eu cocoș, nu pui de cloșcă!

-ha ha, deci așa, ești cocoș! -dar cum se face că dacă ești cocoș, matale nu ai nicio găină, nici măcar o puicuță prin preajmă? -ori nu ești în stare, ori nu ești cocoș!

-cum nu am? -zise Pistritul-doar nu crezi că puicuța asta roșie-pufoasă, a venit pentru tine aici?

Auzind, Puicuța, speriată și alarmată, se duse lângă Golaș, cerând mai multe detalii despre ce ”insinuau” Pistritul și Moțatul!

-Golașule, ce zic frate ăștia, nu pricep? -ce, eu sunt puicuță? -păi mâine-poimâine scap și de ultimii pufi și gata sunt găină numa’ bună de clocit!

-pfff, bă’ da ce veniți toți la mine de parcă aș fi vreun învățat? -de un’ să știu eu ce vor să zică Moțatul și Pistritul? -poate le-o venit și lor cheful, știu eu?- n-auzi că sunt cocoși? cocoșii așa fac, se ia la harță ca să arate găinilor cine-i cel mai tare și care-i cel mai potrivit pentru ele!

-hmm, am priceput, deci așa, ăștia doi se dau la mine, să-nțeleg?!

Iritată, puicuța merse iute spre cei doi, Moțatul și Pistritul, și fără să mai zăbovească pe gânduri câtuși de puțin, se umflă numai decât în pene:

-auzi bă’ Pistritule, păi tu crezi că ești de ciocul meu? -îți zic eu, nu ești! -mai de grabă mă călugăresc decât să fiu cu un cocoș pistrit! -nici nu știu măcar ce culoare ai, ba ești alb, ba negru, ba gri, ba roșu! ești toate culorile! -păi tu crezi că am să-ți fac eu ție vreun ou?

-ho’, nu enerva Puicuto, ziceam și eu așa, ca să nu par prost în fața ăstuia! -da’ apropo, tu frumoaso’, unde dormi diseară?- nu vrei să te țin sub aripa mea? nu, nu?

-dute mă, zise Puicuța, lasă vrăjeala, oș fi io mică, dar știu și eu să pricep când se dă unu la mine! -ce texte ieftine ai în program!!!- Și-apoi, nu’s eu în stare să fac ce vrei tu, sunt prea mică, nu cunosc, n-am făcut niciodată!

Sporovăiala continuă minute în șir, până când, în zonă aparu’ Cocoșul cel bătrân, adică tartorele, adică cel mai cel, adică el!

-Puicuto, diseară, ai un loc rezervat sub aripa mea, să nu mă faci să te aștept!

-la ce oră Cocoșule? vrei să vin acum? mintenaș apar, doar să-mi așez puțin puful!

……..
-Iote-l bă p’asta, ne lasă ca pe proști, vine el și ne ia puicuța de sub cioc-ziese Moțatul!

-apăi de, bă Moțatule, bă Pistritule, zise Golașul, ce vină are mă’ Puicuța, dacă voi doi sunteți în stare doar să vorbiți? -Ați stat acolo amândoi, ciondănindu-vă între voi, decât!

…..

Ooooffff, puii ăștia! -Bă, dacă nu vă tace ciocu’ mai repede, vă asigur io că nu mai pupați codiță de puicute curând! -sporovăi nervos bobocul da gâscă!

follow us in feedly

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *